Azi am spus ce aveam de spus. Am spus, de fapt, ce voiau cei mai sensibili decat mine, sa auda...Mi-am zis totusi si cateva prostii frumoase pentru propria-mi constiinta; asa, ca sa nu ma mai tot bata la cap, ca nu fac aia, ca nu e bine asa, ca una, ca alta!
Am ales sa pierd timpul.
Ma tot chinui sa scriu ceva coerent, spre o lectura de plictiseala pentru mai tarziu; pentru cei care mai vor si lucruri mai sufletiste...dar nu stiu daca o sa pot. De fapt, posibilitatea acestei probabile imposibilitati (de a putea), este una prezenta in aproape toate lucrurile pe care ma straduiesc sa le fac, sa iasa cat mai bine, sa fie apreciate la justa valoare,de fapt, sa aiba o valoare!
Parca sunt inchis. Simt ca nu mai am suflet si pentru altii. As vrea sa stiu ce fac...
Daca vrei sa stii cum mi-a trecut timpul azi, crede-ma ca nu pot sa-ti raspund. A fost o zi stearsa...
Iarta-ma, asadar, ca ma destainui tie! Poate le ai si tu pe ale tale...Dar vreau sa intelegi ca timpul mai curge si fara noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu