Posibil ca ea are sa vina. Posibil sa nu. Cert e ca petalele margaretei pe care ma pregateam sa i-o ofer, se cam pierd. Vine...nu vine...
Franta e un oras ciudat. Parisul e o tara minunata. Merita ca intr-o viata de om sa faci cativa pasi inspre alte colturi ale Europei sau, mai frumos, ale lumii, sa vezi si sa simti cate ceva. O fotografie, sau mai degraba o poza, mi-a adus aminte de asta. Mai ajung...nu mai ajung...
Vreau sa vorbesc tare, sa urlu, dar sa nu-i mai aud pe ceilalti din cauza zgomotului; o seara de club...Ceva nou, cu un bas fara retineri, ceva vechi, intr-o surdina placuta; noi, intr-o armonie perfecta. O fii...n-o fi...
Dintr-o data viitorul sa ma surprinda placut; sa se materializeze toate asteptarile si visele mele fara sa fie nevoie de vreun efort. Simt ca de ce ma straduiesc mai tare, de-aia toate lucrurile devin mai complicate. Sa ma intreb...sa nu ma intreb...
Aceeasi margareta. Alta asteptare. Mai adanca. Ma iubeste...nu ma iubeste...?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu