Trece luna peste unde
Ca o floare de cais;
Şi prin apele plapânde
Îneacă suavu-i bis.
Goală noaptea se desface
Peste zare, câte-un pic
Adunând lumini opace
În al cerului batic.
Moţăie băltoaca verde,
Mângâiată lin de vânt.
Sălciile şi-ascund în plete
Plânse, gândul mut.
Papura îşi cantă-n săbii
Foşnetul lung şi sticlos;
Iar pe sus, din Cale, robii,
Poartă-al stelelor prisos.
Şi-n amurg de sticlă rece
Prin al liniştii huzur,
Boare neagră, de somn, trece
Peste-ntregul împrejur.
© V. Mihă
