Două inimi se izbesc precum două valuri, undeva, lângă un ţărm de care nu ştie nimeni. Între doi stabilopozi, privirile se întâlnesc şi două boabe de nisip îşi iau zborul spre un nicăieri al amândurora. Ce să mai crezi?! Că sunt sau că nu?!
De minunea întâlnirii lor se bucură cerul întreg. De întâlnirea a două minuni ne mirăm fiecare. De mirarea noastră ar râde oricine!
Aici, s-a deschis fără cuvinte, o floare; mai departe, între înnegurarea unor speranţe deşarte, s-a ivit un bob de lumină, care a prefăcut calea într-un susur limpede de izvor; încolo, unde timpul îşi întâlneşte capetele, pentru ca mai apoi să le deşire, două suflete încetează să mai fugă de ceea ce le-a zămislit. Acolo, departe, şade un duh cu mâinile întinse spre noi.
De ce am scris asta?! Pentru că trebuie să vedem toate fărâmele de suflet care ne înconjoară.
vineri, 19 iunie 2009
miercuri, 17 iunie 2009
EXAMEN
Mintea
Le-a coborît prin mâini,
Într-o mină de pix.
Magică,
Precum o baghetă,
Se unduieşte parcă,
Singură,
Inventând pe dreptunghiul alb
O nouă roată.
La unii,
Foaia pare să se scurgă
Printre fibrele de placaj
Ale meselor.
Alţii
Văd numai amintiri
Şi râd în ei,
De o vară pierdută.
Doar câţiva
Încercuiesc în aer,
De câteva ori,
Eventualele litere
Şi se pierd apoi,
Cu totul, printre ele.
Undeva,
În minţile tuturor,
Ticăie un ceas:
"tic-tac-tic-tac..."
Le-a coborît prin mâini,
Într-o mină de pix.
Magică,
Precum o baghetă,
Se unduieşte parcă,
Singură,
Inventând pe dreptunghiul alb
O nouă roată.
La unii,
Foaia pare să se scurgă
Printre fibrele de placaj
Ale meselor.
Alţii
Văd numai amintiri
Şi râd în ei,
De o vară pierdută.
Doar câţiva
Încercuiesc în aer,
De câteva ori,
Eventualele litere
Şi se pierd apoi,
Cu totul, printre ele.
Undeva,
În minţile tuturor,
Ticăie un ceas:
"tic-tac-tic-tac..."
joi, 4 iunie 2009
Asa-mi vine cateodata...doruleee
N-am mai scris demult...ma simt de parca m-as fi tradat pe mine, ca autor, ca narator, ca cititor...
Si cand sa incep mai cu sarg, ma gandesc ca maine, prea devreme pentru a putea fi mentionat, am un soi de examen! Asa ca nu pot sa va spun si voua celorlalti care mai aveti sesiuni si examene, decat sa faceti ca mine: cu o doza de bere in mana stanga, ridicati dreapta amenintator catre cheita si trageti de ea cu putere...cam in acelasi "fas" or sa treaca si examenele! Vorbesc din profunzimea unuia care asteapta vacanta cu drag...
A trecut aproape anul unei facultati care era departe, foarte departe...chiar si la inceputul verii trecute pe timpul asta. S-au schimbat multe, au murit multi...s-au nascut altii.
Nici sa trag o concluzie nu pot, nici sa spun ca sunt acelasi, nici ca simt la fel. S-a asezat timpul peste noi ca cenusa unui vulcan care a erupt si s-a stins aproape in aceeasi clipa.
Imi vine sa ridic discret coltul gurii, intr-un zambet strengar de lumina si oarece implinire. Ce-a fost, a fost! Mi se pare un viitor la orizont si cred ca o sa ma ridic pe varfuri si o sa-l apuc zdravan.
Al meu esti!!!
Si cand sa incep mai cu sarg, ma gandesc ca maine, prea devreme pentru a putea fi mentionat, am un soi de examen! Asa ca nu pot sa va spun si voua celorlalti care mai aveti sesiuni si examene, decat sa faceti ca mine: cu o doza de bere in mana stanga, ridicati dreapta amenintator catre cheita si trageti de ea cu putere...cam in acelasi "fas" or sa treaca si examenele! Vorbesc din profunzimea unuia care asteapta vacanta cu drag...
A trecut aproape anul unei facultati care era departe, foarte departe...chiar si la inceputul verii trecute pe timpul asta. S-au schimbat multe, au murit multi...s-au nascut altii.
Nici sa trag o concluzie nu pot, nici sa spun ca sunt acelasi, nici ca simt la fel. S-a asezat timpul peste noi ca cenusa unui vulcan care a erupt si s-a stins aproape in aceeasi clipa.
Imi vine sa ridic discret coltul gurii, intr-un zambet strengar de lumina si oarece implinire. Ce-a fost, a fost! Mi se pare un viitor la orizont si cred ca o sa ma ridic pe varfuri si o sa-l apuc zdravan.
Al meu esti!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)