Vine o zi, un moment, o clipa, in care poti sa-ti uiti trecutul; in care poti sa pui ultima lopata de pamant deasupra unor povesti in care ai fost dat la o parte, in care personajele principale nu au facut decat sa te desconsidere: un soi de cenusareasa.
Ai intr-o zi unica sansa de a fi deasupra celorlalti; nu cu mult, sau cu multe, ci cu un singur lucru, un dram in plus de liniste pentru suflet. Si ei vor sa ti-o ia!
Ai facut atatea, ai dat atata, atat de mult te-ai imprastiat prin fiecare, incat iti e greu acum sa te mai aduni in acelasi tot, si totusi rasplata pentru toate astea e mai bine sa n-o fi primit niciodata! Intr-o viata nu trebuie sa dai socoteala tuturor, chiar daca toti o cer; critica idioata pe care o auzi pe la colturi, din guri cunoscute, nu trebuie s-o iei in seama; e greu sa fii un om ca tine si, fie si numai pentru asta ti-ar trebui o farama de piedestal...Dar uite ca te ridici cu greu, pentru ca esti singura, si te afunzi usor, pentru ca toata lumea pune umarul la asta. Ai cerut doar ce un om, intr-o viata, ar avea de cerut. Atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu