miercuri, 16 septembrie 2009

Un vis, un gând, o părere...

Îmi aduc aminte de toamnele începuturilor de şcoală...De liniştea unei vârste şi de tot zgomotul cuminte care mă înconjura; mi-aduc aminte de o poartă veche, în permanenţă deschisă, prin care curgeau, în acele dimineţi răcoroase de septembrie, mulţimi de pui de om, ameţiţi de aglomeraţie, de ditamai clădirea ce stătea parcă să-i înghită, de entuziasmul primelor atingeri ale necunoscutului, de ghiozdanul greu de cărţi, prea multe pentru spinarea lor, de o uniformă frustrant de bleumarin, cumpărată dintr-un salariu frustrant, de uzină.
Şi aerul. Respiram parcă cerul, atât de răcoros şi de curat părea...era, de fapt, pe timpul când vuietul de boli incurabile şi de poluare, nu ajunsese încă într-un colţ prahovean, de lume.
Priveam în sus, târându-mi privirea peste trunchiul gros şi cariat al nucului din faţa şcolii; pe crengile lui, atârnau frunze de tot soiul: mai-nainte verzi, de vară întârziată, apoi, în văzduh, tot mai galbene şi mai livide, mai cărămizii şi roşii, mai uscate, mai sus şi mai ruginite, pictate, de o mână tremurată, pe cer...De-acolo, era cale lungă până jos, pe pământul reavăn de ploi mărunte, unde zăceau, într-un cimitir timpuriu, cele moarte...
Îmi curge printre gânduri un glas...un glas moale şi dolofan, cu ecou până în cele mai neatente urechi; în faţa noastră şedea un om; care năştea din roşeaţa unor buze încă pline de viaţă, o melodie de cuvinte...
În capul meu sunt multe, multe piese din puzzle-ul unui eu, de care rar, prea rar, îmi mai aduc aminte!

luni, 14 septembrie 2009

Fără alcool...

Să zicem, la fel ca aia din reclamă, că ai ştii o sută de oameni. Ce folos?!
Ba chiar şi cincizeci ar fi mulţi...
E de ajuns să te ştie ei, câţiva, pe tine.
Minunile pe care le trăieşti, dezamăgirile, bucuriile şi zâmbetele întregi trebuie împărtăşite fără a-ţi cere nimic înapoi...Aşa ar trebui să fie prietenii! Chiar dacă nu-ţi plâng pe umăr de plânsul tău, poate că lacrimile lor curg în suflete, din cauza tristeţii tale...
Trebuie doar să ştii că ei există, că te vor şi că nu or să-ţi spună asta niciodată!
Noapte bună!