"La randul meu ma intreb: sa fie o dovada de condamnabil orgoliu speranta ca aceste randuri vor trezi in sufletul vreunui adolescent, asa cum carti cu coperti hartanite au trezit in sufletul meu, demult, dorinta patimasa de a deveni vanator cu adevarat, de a cunoaste fiorul apropierii cand un singur pas gresit, o singura crenguta nebagata in seama iti poate ruina truda unei zile, emotia aceea scurta si intensa, ca o dureroasa placere, dinaintea unui foc dificil, lacrima discreta in timp ce, cu palaria in mana, impodobita cu o crenguta de stejar sau de brad, muiata in rana, dai ultimul onor rivalului tau peste ochii caruia se asterne pacla mortii?
Sper ca nu. Altfel nu le-as fi scris."
(Titus POPOVICI, "Ambitia trofeului record")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu