Intelepciune

A vietii umbra de-i cata,
A cerului, cenusa sa,
A zorilor, cum de se nasc
Si cum se-aprinde-n foc un vreasc;
Cum painea creste, far' s-o cresti,
Ce tari sunt zmeii din povesti...
Tu nu vei sti, biet muritor,
Ursit prin viata trecator!

Al dumnezeului slavit
Cuvant de foc si de sfarsit,
Sa-l tii in suflet si sa-l crezi,
Sa nu ajungi ca cei erezi
Topiti pe creanga de copac,
Cand multe stiu si nu mai tac;
Sa nu tagadui vorba Lui...
Ci s-o gandesti, pana s-o spui!

Pustiul dragostei de-l calci,
Cu talpi batute de bocanci,
Sa stii a-l pretui cum e,
Ca azi il ai, maine nu e;
Si-un suflet nu gasesti pe drum,
De om frumos si drag si bun;
Iubirea-i ,dara, lucru scump,
Tinut in sipet, la oblanc!

A vietii umbra n-o cata;
Al lumii cantec nu-nvata!
Invata doar cum sa traiesti,
Sa vrei, sa poti, sa speri, sa cresti,
Sa fii mai bun cu toti ai tai,
Sa-ti stingi a ochilor vapai;
Sa stii cand timpul sa-l opresti,
Spre a mai fii, cand nu mai esti!