Asa-i de greu sa cunosti pe cineva?!
De fapt, inceputurile sunt mai mereu ciudate...in tot si toate. Totul e sa te mobilizezi repede, sa dai cat mai mult din gura si sa dai impresia ca stii mai multe decat stii de fapt, ca sa dea bine!
Problema apare atunci cand ajungi sa asculti convorbirile telefonice ale celorlalti, cand te uiti pe sub masa si pe pereti in cautarea unor posibile dar imposibile subiecte de conversatie, cand " te uiti unu' la altu'...si tu sti ce e-n mintea ta, da' nu stii ce-o fi-n mintea lui", si speri la un cuvant scapat dintre buzele celuilalt...si, cand nu iese decat cate un oftat sau acces de tuse programata, iti vine sa omori pentru o idee!
Trece timpul. Esti ca o oala sub presiune; fierbi!
Gazda baga de seama situatia si te loveste cu o intrebare: "Tu n-ai bea ceva?"
Tie iti revine zambetul cand zaresti sticla de whisky deschizandu-se si cafeaua aburind. Toata lumea asteapta febrila cate un pahar de orice, sa-si mai inmoaie gurile stranse de deznadejdea unui lapsus permanent. Se creaza un unison interesant intre cei care sorb tacuti si inca necunoscuti ceva-ul fierbinte. Nu se mai aude decat ceasul, tic-tac, tac-tic, sau cum o spun e el in limba lui veche si ruginita. Pare-se ca fetele se destind; mai putine riduri! Jocurile de picioare pe sub masa, sau invartitul pixului inceteaza, fara larma, fara reasezari zgomotoase, doar...se opresc.
Toti sorb. Tic-tac, tic-tac!
Presiunea, scazuta pentru cateva momente, se ridica iar. "Ce dracu',ma, nu suna nici un telefon?!"
De afara se aude Fram latrand. E alb si mare, de-aia ii zice asa. Fiecare pereche de ochi se roteste incet, subtil, discret, parca tematoare de a fi surprinsa de celelalte, spre fereastra. Lumina becului economic inveleste geamul, ca un capac pentru intunericul de afara. "Oricum nu se vede nimic; la ce s-or fi uitand?!"; trece momentul. Whisky-ul se bea incetisor, suav, ca un balet rusesc! Pe dedesubtul tricourilor roiesc broboane de sudoare...limbile se strang sub arsura, si se intind iar...fetele se congestioneaza fin sub niste grimase scurte, impinse de gurile care iau foc.
Alcoolul coboara in niste stomacuri goale de politete...Urca apoi, incet dar sigur, spre cap. Si mai multa sudoare...parca si mai relaxate limbi...
In stanga, pe scaunul de sub geam, sta unul slab si parca mai tacut ca toti. "O fi suparat!"
Tacerea, parca mai zgomotoasa acum, uda de whisky-ul strain, se sparge in mii de bucatele.
" Salut! Eu sunt Alin!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu