Spre înălţimi ne aruncăm privirile întotdeauna; cand reuşim şi vrem să câştigăm şi mai mult, când suntem deznădăjduiţi şi aşteptăm mila unuia mai puternic...oricând vrem să fim liberi şi să ne ascultăm sufletele!
Muntele, lăcaşul protector al dacilor şi al tuturor acelora care le-au urmat, e la fel de periculos şi de inaccesibil celor care nu învaţă să-l respecte; asta am aflat şi eu, pe când abia intrasem în această lume, de puţin timp şi de atunci mi-am uitat prin prăpăstiile lungi, adânci şi colţuroase o bucată din simţire...
Acolo, pe piedestalurile de stâncă cenuşie mă poartă paşii şi acum, de fiecare dată când mă caut şi nu mă mai găsesc, când lumea mi se pare prea gri, prea confuză şi rea, când mă simt sleit de puteri şi mă duc să cerşesc nişte aripi de vultur...
Gândiţi-vă că există mereu un loc în care se poate fugi, pentru puţin timp, de lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu