Banul e periculos când îl ai; e însă şi mai şi cand nu este şi vrei cu orice preţ să îl obţii. Banul suceşte minţi şi tulbură suflete, banul îndoctrinează sau dă libertate după bunul său plac. Capacităţile lui nu sunt întocmai înţelese de toată lumea şi din cauza asta se pierd multe, până la vieţi. Nu sunt economist, nu sunt contabil şi cred că nici nu aş fi vrut să fiu atât de aproape de pericolul atingerii şi jocului cu banii; dar dau şi eu o părere în plus spre ce văd şi simt eu legat de hârtiile dreptunghiulare pe spatele cărora se pot face multe.
În lumea reală, adică asta care încearcă se ne urmărească şi să ne controleze cât mai adânc, banul înseamnă putere: puterea bogatului asupra săracului, puterea omului "simplu" asupra unei autorităţi, triumful prostiei (prostului gust, analfabetismului, kitsch-ului, relei-voinţe etc.) asupra adevăratei culturi şi adevăratelor sentimente.
După câte văd, absolut totul se face şi se desface cu ajutorul lui. Noi şefi, noi miniştri, noi preşedinţi, autorităţi şi chiar omul simplu care devine exploatator al semenilor mai slabi (vezi: mai săraci), toţi apar sau se risipesc dintr-o simplă atingere a unui Midas fără suflet: banul.
Tot din cauza lui stau şi eu aici, în camera mea şi rescriu puncte atinse de alţii mult mai autorizaţi decât mine, în loc să plec mâine dimineaţă la mare, singura dată din vacanţa asta în care aş putea să scap de oftat. Dar...
Aşa că, dacă banul e ochiul dracului, înseamnă că cei ce îl au, sunt...al dracului de bine supravegheaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu