Scriu pe pământ pentru ceruri.
Scriu iadul din noi pentru rai.
Dau dracii pe îngeri bălai.
Vând pietrele drept giuvaieruri.
Fac din țărână iubire.
Înjur de frumos și de cer.
Sunt dumnezeiesc și-efemer.
Trăiesc și iubesc în neștire.
Vând gânduri cui dă mai mult
și suflet cui mă urăște.
Frumosul în mine descrește,
iar răul e des și e crunt.
Din oameni iau ce-am nevoie:
un strop de lumină și vis.
Scriu versuri pentru Paradis.
Pământul nu mai are nevoie.
© V. Montano
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu