gândeam

Am tot sperat că tu nu vei pleca
Alăturea de păsări, 'n altă țară.
Nu m-am gândit că toamna va cădea
Altfel, decât o rece primăvară.

Eu am crezut că numai până sus
La Dumnezeu, să-I spui ceva, te-i duce.
N-am cugetat că poftele de dus
Și-uitarea are, iară, să te-apuce.

Dar ai plecat. Și cerul meu e gol.
Iar toamna, dezolant temei de gripă.
În cap mi se dă frunza rostogol.
Mi-e fruntea ruginită și calică.

Oare la primăvară-ai să găsești,
- C-atunci gândeam ca să te cer mireasă -
Din țările de cald și de povești,
Cărarea aspră, înapoi, acasă?

 

 

©V. Montano