Beau. poate cam mult. poate cam singur.
pe masă zace galbenă harta Bucegilor... Ce dor, ce dor de ducă şi de scăpare!!!
gândul la Ea a devenit înnebunitor. Orice melodie o descrie, mă descrie... Toate melodiile erau pentru noi.
beau iarăşi. scriu pe un blog necitit de nimeni despre deznădejde şi despre amăreala vârstei ăsteia imposibile, printre oameni fără ţintă şi femei fără scrupule. să ai un strop peste două'j'de ani nu-i chiar atât de simplu.
nu-i atât de simplu nici să fii beat. când eşti beat eşti cel mai vulnerabil; când eşti beat ai sufletul ca-ntr-un pumn care se strânge.
Ea revine în gând. îmi spunea mai demult că era considerată fascinantă. Într-adevăr, în condiţiile optime de căldură şi umezeală, aşa devine; şi pune şi lasă în tine o uscăciune.
M-am plictisit de melodie.
Coerenţa ucide orice urmă de suflet.
Scrieţi, băieţi, scrieţi, orice numai scrieţi!
Afară, deasupra geamului deschis, clipoceşte luna. Afară, dedesubtul geamului deschis, scârţâie greieri. E vară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu