mamă...

Mamă, crezând că-n tine e trecutul
Am putut mereu să ştiu de viitor.
Şi-n lumea asta mare-a tuturor,
Din tine m-am simţit mereu născutul.

Mamă, suntem făcuţi din lucruri mici.
Suntem făcuţi din locuri şi-amintire.
Din somn suntem făcuţi şi din veniri în fire.
Suntem senzaţia din degete după ce-atingi.

Mamă, alcătuită-acum din depărtări,
De-i vrea, pricepe cine suntem de fapt:
Nu suntem prăfuitele clondire de pe raft,
Nici raftul plin de prin îmbelşugatele cămări;

Nu, suntem oameni la care le e dor
Şi veşnicii copii ai veşniciei.
Suntem, sub sânul tău, copilăriei
Cel mai dorit şi nemaiîntâlnit decor.

© V. Montano