Peste mine curge o lumina care se intrerupe doar de mana mea stanga. Degetele, ca niste flamuri colorate, nasc pe pereti umbre de zmei neinchipuiti si desi si se desfac pe rand intr-un evantai de intuneric peste neaua tencuielii reci si grele. Nu mai am unghii sa mi le numar si sa spun cate degete am ; or fi atatea cate sunt sau poate chiar mai multe. Cine stie daca sunt aceleasi ?? Eu, eu sunt o unghe murdara a unei biete falangi rupte de prea multe neajunsuri si griji. Miscat de mana care ma sustine, eul meu care creste continuu se deosebeste mult de unghiile celelalte : este mai el.
Noi toti suntem niste dosuri de lumina crescute din nimic si intinate de insasi stralucirea care ne naste. Raze ale unui soare fara de raze, ultravioletele in niste lentile de ochelari scumpi, imaginea unei oglinzi convexe, spatiul dintre doua momente, asta suntem noi…
In mine e un ghem de dorinte fara nume si forma, care se vor scoase afara ca niste prizonieri batrani de carcera. As vrea sa scriu ceva coerent si ma lovesc tocmai de peretii unui tipar. Ce e in mine nu are dimensiune, nu exista, nu respira, nu plange ; ce e in mine se zbate doar ca un fat, ca o indoiala intr-o minte tare cu inima slaba. Ce e in mine ar vrea sa iasa afara si mi-e teama ca de ar iesi ar rupe cu sine zagazurile creierelor celorlalti ca niste unde de radiatie prea intensa.
M-am desfacut intr-o zi dintr-o reflexie a parintilor. Am aparut ca o adiere de vant pe un geam deschis, ca o ploaie care te surprinde, ca un ghem de frunze verzi, neabatute in cresterea lor de nimic. Dumnezeul mi-a fost dat pe urma.
Mergand mi-am dat seama ca sunt mai colorat decat umbra mea.
Miscarea urmatoare mi-e greu de descris.
Locul meu.
Voia.
Voi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu