marți, 4 mai 2010

Eu şi pletele ei

Remarc etilismul unor gesturi care nu-şi au rostul într-un pahar PLIN cu nişte apă... Mai rău e că din tine pornite, mişcările scurte şi atotcuprinzătoare nu ştiu măsura lor...şi-ţi aruncă în tulbureala vocii, gânduri...
"Un fapt fără importanţă, mă poate face să sper"
Acea credulă atingere, doar două degete, atât, trage după ea angrenajul unui tot fără părţile esenţiale. O măturată şi mârşavă atingere, căutându-şi moartea printre unghiile colorate puse în joc, printre golurile dintre două poze...
Nimic nu poate cimenta mai adânc decât nişte nişte degete străine şi împreunate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu