EXAMEN

Mintea
Le-a coborît prin mâini,
Într-o mină de pix.
Magică,
Precum o baghetă,
Se unduieşte parcă,
Singură,
Inventând pe dreptunghiul alb
O nouă roată.

La unii,
Foaia pare să se scurgă
Printre fibrele de placaj
Ale meselor.
Alţii
Văd numai amintiri
Şi râd în ei,
De o vară pierdută.
Doar câţiva
Încercuiesc în aer,
De câteva ori,
Eventualele litere
Şi se pierd apoi,
Cu totul, printre ele.

Undeva,
În minţile tuturor,
Ticăie un ceas:
"tic-tac-tic-tac..."