flori de gheață

Sticloase flori de gheață
Stau scrise pe fereastră,
În oarba amorțire
A unui ger suprem.
Privind prin ele, lumea
De-afară e albastră,
Ca cerul printre ramuri,
Văratic și etern.

Poteca lin-a gheții
Ce colțuri desenează,
Pe geamul gol și neted
Și rece, ca un sloi,
Fărâme și cristaluri
Cochet împreunează,
Spre-a dezveli pe sticlă
Lumini și umbre noi.

Și geamul care crede,
Deși cu transparență,
Că gheața-n sine sapă
Un tatuaj exotic,
Se miră până-n cuarțuri
De-a gerului clemență,
Ce l-a făcut, din apă,
Un scump vitraliu gotic.





© V. Mihă