Când anii se duc înapoi,
În țara anilor trecuți,
Când iarna pune peste noi
Și reci și albi și decăzuți,
Hoarde de îngeri de zăpadă,
De zăpadă,
Ca-ntr-o zbatere,
Iese din cratere
De veșnicie
Alt an,
Ca un copil al timpului de pretutindeni.
Urmărindu-l,
Am simțit în nări mirosul de haine noi,
Albe – albăstrii.
Și mi-am adus aminte de ploi
Care ne spală și pe noi, mereu
Și ne suflă cu vânt parfumat,
Ca să ne adulmece pământul
Și să știe că suntem ai lui.
S-a născut totuși, într-o seară,
Călit în frigul de afară,
Zgâriat de stele,
Pătat de nori,
Pământiu și murdar de oameni,
Anul Nou.
© V. Mihă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu