Primeşte-mă acasă-n ochii tăi
De toamnă-ngălbeniţi
şi singuri
ca două prăpăstii de chihlimbar.
Sub un umbrar de gene
Voi sta gândind
la gândurile tale
şi la ale mele.
Primeşte-mă acasă-n ochii tăi.
Nu te sfii de gropi şi buruiană.
Dă-mi doar un snop de gene
să mă-ncălzesc
şi-o lacrimă s-o am de sete.
Găsi-voi eu vreo piatră
s-o am de jilţ.
Altceva n-oi cere pentru mine.
Mi-o ajunge locul cald ce-mi dai.
Poate doar câteodată de foame o să tai
bucăţi din întunericul ce-l duci cu tine.
©V. Mihă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu