Întunericul în undă.
Apa liniștit dospește,
Albăstrie și fecundă.
Cerul, ca un disc deasupra,
Face ape de apusuri.
Bezna iute-și varsă cupa
Clocotind de presupusuri.
Se așterne noaptea lină
Peste tăul fără fund
Ca o pată de rugină
Pe un fier imens, rotund.
Vântul nopții lin răzbate.
Între cetini pune stele.
Și prelung, fuior străbate
Unda grea de vălurele.
Un' te uiți, stele și noapte.
Cetini și-un întins de apă...
Într-un clipocit de șoapte
Căprioara se adapă.
Lin, își soarbe oglindirea
Din valul mustind de lună.
Din pădure, neclintirea
Parcă, toată, o adună.
Soarbe. Soarbe fără grijă.
Omul demult ce s-a dus.
Doar prădalnic pune dijmă
Lupul negru și ascuns.
Unda satură. E rece.
Apei - cântec de vulcani -
Nu-i e dat nicicând să sece.
Și-i de-atâtea mii de ani!
Îndărăt, cu blonda-i trenă,
Luna a încins cu aur
Locul ist, ca o arenă
Așteptând, din val, un taur.
Liniște. Ca-n așteptare
Buha-și bate darabana.
Sub cortine selenare
Strălucește Sfânta Ana.
©V. Montano
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu