întoarcerea la sine

Țin mâinile ca două gheme
de pumni.
Aș face din ele suliți
și-aș înfige degete
în pieptul Omului.

Aș rupe scânduri cu dinții
și m-aș întoarce îmblănit
într-o peșteră.
Acolo, focul va să fie numai al meu.

Nicicând lumea nu a fost așa
de neagră.
Poate e noapte. Poate e noaptea.
Poate că într-un sicriu
Aerul chiar se termină
repede.





©V. Mihă