bucuresci

București la patefon. Iarna.
Când scârțâie pașii pe zăpadă ca niște arcușuri.
Când umblă pe stradă oameni singuri și pătează albul cu umbra lor.
Lumina e peste tot, mai ales în cer.
Dar soarele-i încă departe.
Cine știe unde se termină drumul?

București, chenar de vise.

Sloiuri fără rost la streșini.
Mulțime de câini într-o zbenguială canină.
Între pereți înalți, de beton,
Se nasc pe neașteptate copacii
Încărcați de haine luate de vânt.

Îmi intră Bucureștiul pe geam,
Cu toate zăpezile lui.
Și-mi pătează covorul.

Linia care pleacă de aici, de la mine,
Se îndoaie după clădiri vechi,
Se frânge ca o zare și caută.
E o stradă.

De sus, din senin, dintre ciori,
Orașul pestriț arată ca un morman de cenușă
În care s-au jucat copii cu degetul.

Dac-aș fi la capătul celalalt,
Bucureștiul ar fi la fel,
Mare si singur.





©V. Mihă

zăpada

Ninge.

Ninge peste țară,
Un cuprins de fulgi uriași;
Un omăt, ca o povară
De oțeluri de ocnaș.

Ninge.

Ninge prin răspântii
Cu blesteme și cu foc,
Din demonice osârdii,
Într-un nechemat soroc.

Ninge

Un scuipat galbui ce-i trece
Unui nour printre dinți…
Care ne privește rece,
Cu un snop de ochi fierbinți.

Ninge.

Ninge ca un rug aprins
Care-a ars o vrăjitoare
Și cu fumul necuprins
Otrăvește-ntreaga zare.

Ninge

Cu zăpezi greoaie,
Reumatice și ude.
Cerurile se despoaie
Infinite și zălude.

Ninge

Căutând finalul
Tragediei glaciare-n
Care salta uraganul
De reci semne de-ntrebare.

Iarnă,

Cel din urmă cioclu
Care-astupă cântul lumii
Și la cap îi pune-n soclu
Statuia deșertăciunii,

Und’ ne duci?!





© V. Mihă

flori de gheață

Sticloase flori de gheață
Stau scrise pe fereastră,
În oarba amorțire
A unui ger suprem.
Privind prin ele, lumea
De-afară e albastră,
Ca cerul printre ramuri,
Văratic și etern.

Poteca lin-a gheții
Ce colțuri desenează,
Pe geamul gol și neted
Și rece, ca un sloi,
Fărâme și cristaluri
Cochet împreunează,
Spre-a dezveli pe sticlă
Lumini și umbre noi.

Și geamul care crede,
Deși cu transparență,
Că gheața-n sine sapă
Un tatuaj exotic,
Se miră până-n cuarțuri
De-a gerului clemență,
Ce l-a făcut, din apă,
Un scump vitraliu gotic.





© V. Mihă