Frunze scriu,
Frunze-nşir
Când toamna m-atinge
pe frunte
cu mir.
Din frunze iau totul:
şi fostul copac
şi floarea şi rodul
acum descărnat.
Mărunt mă strecor
în marea lor,
mareea de frunză.
Şi-mi se lipesc
Şi-mi se strecor
Pe buze.
Şi frunze vorbesc,
de frunzi mă-nroşesc,
mă îngălbenesc.
©V. Mihă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu