marți, 16 august 2011

Rai

Pădurea.
Acea inefabilă mulţumire verde. Acel leagăn de taine. Închipuit şi pământean rai. Tremolo al sufletului măcinat de doruri şi suferinţi. Adiere de speranţă, potop de frumuseţe, delir de sălbăticie.

Pădurea.
Ca o chemare a veacurilor ce-au fost, ca trunchi al prezentului, gaj al zilelor ce va să fie.
Hangiţă darnică şi mereu bucuroasă de călători. Lume a uitării de sine.

Pădurea.
Amestec de vrăji, clondir cu apă vie, horă de iele şi verdeaţă.

Pădurea.
Scâncet al singurătăţii.

Pădurea.
Vis.

Pădurea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu