Afară plouă
cu picuri mici, tomnatici,
Care lovesc
în geam egal, firesc.
Și sub
tic-tacul lor, în minți le cresc
Păreri c-au
fost și ei demult romantici.
Pe eșafodul
toamnelor, murdar
De amintiri
și de iubiri nespuse,
Își pleacă-n
ploaie fețele supuse
Care le-ascund
un zâmbet și-un amar.
Atâtea
gânduri dezvelesc sub pași,
Sărind
băltoace, ca odinioară.
Își
amintesc plimbări la ceas de seară,
Cu lună și
cu stol de amorași.
Și dintr-o
dată, pe sub bura rece
Ca un botez
secund, poate final,
Își deschid
ochii brusc și matinal
Gândind că
toate au trecut și-or trece.
Atunci, ca
o statuie dezvelită nou
De care
încă nu s-a prins rugina
Și-arată
dânșii, mai senini, patina,
Ca o
romanță, boston
sau tango.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu