pastel

Toamna-ntoarnă peste ochi
Valuri sure de uitare.
Pune-n frunze ghicitoare
Şi sub streşine deochi.

Pajişti risipite-n codrii
Au îngălbenit de mult;
De pe margini cată-n vânt
Vara, fagii ipohondri.

Numai bradul ‘mâne tânăr
Înfrăţit în pâlcuri dese.
Hlamidă de ace ţese
Pe cotoarele de umăr.

Peste liniştea ce lasă-n
Urma lor foşti cântăreţi,
Piţiguşii hrăpăreţi
Mai răstoarnă frunza deasă.

Şi te zgârie-n timpane
Oasele frecate-n gol
Sau făcute mototol
De crengi moarte şi frunzare.

Şi prin văi cu apă rece,
Pe sub mal cu piatra creaţă,
Toamna sură lasă gheaţă
Cu condurii grei când trece.




©V. Mihă