"Natură moartă cu studente şi profesor"

Lumina pe frunze se lasă ritmat
Ca gongul pe-un fund de galeră.
Luciri de pe clopotu-i pică-n scrumieră
Şi fac să învie conturul ei mat.

Constant se lovesc în pahare ecouri
De sânge zdrobit în taninuri şi-alcool;
Valuri de spumă se dau rostogol,
Făcând roşii pe sticlă halouri.

Ea cântă; ea cântă din versul trăit.
El uită, gândind, pe-un deget ţigara;
Îi lumină-n ochi sălbatică seara
Şi-arată el însuşi cam sălbăticit.

Se nasc oameni morţi din gura lor vie;
Îşi târăsc întrebările vechi peste masă...
Se pare că fiecare-i cu gândul acasă,
Doar la colţul cu tufe stă unul şi scrie.

Şed palide, creţe-mpreună studente.
Frământă prin palme dorinţi şi tăceri.
Dar profu-i cu gândul la ziua de ieri
Şi rumegă-n piept probleme prezente.




©V. Mihă