Zgomotul ieşirii sufletului din trup

Ultima mea dorinţă
Ar fi detestată de oameni
Şi cu neputinţă
De îndeplinit.

Aş fi tâmpit,
Dacă neasemuit de iubita vrere
S-ar vinde pe un infinit.

Cel mai mult,
Din această viaţă rămuroasă,
Aş lua un tumult;

O răcoroasă dimineaţă,
O adiere dintr-un vânticel suav,
Cu glas de gheaţă.

În ultima clipă aş voi
Să mă pot spovedi oricui;
S-ajung să spun oricui
C-aş mai trăi!