S-a tolanit, vag, primavara,
Peste pamantul amortit.
Cu trena-i verde l-a trezit
Din iarna de odinioara.
Se naste colt de iarba crud,
Din peticele de omat.
S-a coborat soare din pod
Si rasu-i cald s-a asternut.
Se plimba, gospodari, gandaci,
Cu pasul moale si greoi;
Isi fac ciubote din noroi
Si calca, ca niste gansaci.
Au inviat pe jos furnici
Si-alearga care mai de care,
Ca sa aduca de mancare
Armatelor de pui calici.
In fracul nevazut demult,
Se scalda-n senin randunele;
Catandu-si, bietele de ele,
Un cuibusor mai an pierdut.
E cantec peste tot, si viata;
Dumnezeu mana si-a intins,
Cu flori de mar pe noi a nins
Si zambet ne-a sadit pe fata!
stii... hai la copac :D
RăspundețiȘtergere